» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

CharlieCurg ideile şi judecăţile după atentatul din Paris direct proporţional cu stângăciile şi impotenţa autorităţile franceze în procesul de urmărire a asasinilor. Din perspectivă jurnalistică, discuţia se poartă între două argumente:

1 -Exagerarea libertăţii de exprimare poate fi şi sursă de atacuri teroriste precum cel din redacţia Charlie Hebdo; 2 – Teama de terorism, de crimă, de violenţă nu trebuie să sugrume libertatea de exprimare, chiar şi atunci când ea depăşeşte limitele obişnuite şi riscă să provoace reacţii radicale.

Sunt categoric de partea celor care susţin ideea de la punctul 2! Colegul Adrian Halpert a preluat pe Reporter Virtual un articol semnat de mai tânărul confrate Cristian Delcea, în „Adevărul”. Un text emoţionat a căruie esenţă duce însă la punctul 1, de mai sus: nu poţi scrie chiar orice despre oricine (vezi caricaturizarea profetului Mohamed de mai sus), căci exagerările pot naşte exagerări. Iată ce scrie jurnalistul de la „Adevărul”:

Am zeci de prieteni pe Facebook, ziarişti, care şi-au pus la poza de profil marca lor de solidaritate, însumată în cuvintele „Je suis Charlie“.Nu, nu sunteţi „Charlie“, vă cunosc. Sunteţi nişte ziarişti care, înainte de a scrie un text despre lumea islamică, veţi vedea documentare, veţi citi cărţi şi articole şi poate chiar Coranul. În niciun caz nu veţi scrie „Le Coran c’est de la merde“.Sunteţi ziarişti care ştiu unde e graniţa între libertatea presei şi prostie. Între umor şi degradare. Între jurnalism şi marketing publicistic agresiv şi epatant.

Mariaj HomoPentru că am încă privilegiul de a spune ce cred înainte să mă întâlnesc cu un glonţ în ţeastă, îmi permit să-l contrazic pe junele coleg. Da, poţi scrie şi „Le Coran c’est de la merde“ (Coranul este un rahat)! Sigur, vei deranja mulţi musulmani, dar lumea ta, civilizaţia occidentală, este cea care îşi asigură dreptul de a exagera. Drept pentru care, desigur, ai toate şansele de a suferi consecinţe în cofragul prevăzut de regulile vieţii noastre cotidiene. Iar asta înseamnă nu gloanţe din partea celor lezaţi de băşcălia pentru Mohamed, ci consecinţe produse de cadrul democraţiilor noastre: procese în justiţie, daune morale, oprobiul comunităţii musulmane, proteste de stradă, plângeri din partea ambasadelor etc etc. Democraţia are marele păcat de a permite exagerări pentru care aceeaşi democraţie a prevăzut antidot în lege şi în represalii de natură morală. „Neadaptaţii” la societatea legii sunt cei care sar de pe fix şi bagă glonţ pe ţeavă, dar ce vină avem noi sau cei de la Charlie Hebdo pentru asta?

Este o jumătate de adevăr să prezinţi doar caricaturi anti-islam. Priviţi, de pildă, caricatura alăturată, un atac cu trei ţinte: politicienii care au legalizat mariajul homosexual, comunitatea gay şi religia creştină ca parte a „peisajului” ironizat („le saint esprit” – Sfântul Spirit). Charlie Hebdo nu e o publicaţie antimusulmană, ci anti-ipocrizie, anti-manipulare, anti-prosteală. Caricaturi precum cea prezentată de colegul Delcea nu sunt atacuri la islam, ci palme date celor care se folosesc de islam pentru a sminti minţile adepţilor respectivei religii. Iar smintire înseamnă inclusiv racolarea celor mai săraci cu duhul, spălarea absolută pe creier şi transformarea lor în bombe umblătoare. Caricaturile Charlie Hebdo sunt mai degrabă „şocuri” pentru eliberarea minţilor posedate de fundamentalismul religios. De trezire.

xSatira lor e formă de resuscitare pentru a-i rupe pe cei sedaţi de sursa manipulării religioase. Iar musulmanii nu sunt singurii din „vitrina” umoristică de la Charlie Hebdo. E plină arhiva de caricaturi împotriva catolicismului, a simbolurilor credinţei noastre creştine, de pildă. N-au „scăpat” de beştelire publicistică nici Iisus, nici Fecioara Maria (vezi foto alăturat), nici Moş Crăciun. Şi ce-ar fi trebuit să se întâmple? Să facem chetă nişte grenade pentru că ne-au lezat credinţa ortodoxă, catolică sau protestantă? În plus, Charlie Hebdo a „înţepat” peste tot unde lumea noastră cultivă minciuna profitabilă. Împotriva populismului, naţionalismului, liberalismului, socialismului, corupţiei, bogăţiei, sexului etc etc.

Nu sunt deloc adeptul acestui gen direct şi chiar umilitor, dar îi recunosc puterea de a mişca minţile celor blocaţi în adevăruri absolute. Musulmane, creştine, populiste, majoritare. Charlie Hebdo scurtcircuitează dureros, dar doar aşa te poate pune pe gânduri. Este o oglindă nesuferită pentru conştiinţa de sine. Pe care, desigur, o poţi folosi cum vrei, dar nicidecum prin a răspunde cu un Kalaşnikov în contul a câtorva desene. Nu-ţi place Mohamed stând capră? Bon, atunci desenează-l şi tu Iisus la orizontală. Sau ridică-ţi profetul în slăvi după cum crezi de cuviinţă şi cum îţi permite puterea ta creatoare. Dar nu lua viaţa celui care ţi-a lezat convingerile. ADEVĂRUL tău nu trebuie SĂ OMOARE adevărul lui. Asta e lecţia TOLERANŢEI pe care demonii cagulaţi n-au învăţat-o.

A spune că exagerarea libertăţii de exprimare trebuie ajustată de teamă sau dintr-o justă conduită etică înseamnă a nu recunoaşte imperfecţiunile lumii noastre. Noi nu ne conducem după legea talionului, ci după Coduri Penale şi Civile. Atâta vreme cât caricaturile nu contravin societăţii democratice, ele AU DREPTUL să existe, indiferent că ne plac sau nu. Nu-i nevoie să tragem în cei care asigură imperfecţiunea vremurilor noastre încă libere. Charlie Hebdo are tot dreptul să-şi croiască existenţa după cum vrea, atâta vreme cât nu încalcă legea. Caricaturile lor pot fi greţoase, dar au rostul lor într-o lume care e chemată să evolueze. Iar evoluţie înseamnă inclusiv persiflarea dogmelor, demolarea adevărurilor absolute, eliberarea sufletelor de obsesii turnate în creiere nevinovate de barbari fără niciun Dumnezeu. Lumea de mâine, a fetiţei din redacţia lui Cristian Delcea, ar putea fi mai paşnică, mai sigură şi mai fericită dacă voci precum Charlie Hebdo se vor auzi în continuare. Poate aşa vor exista tot mai puţini asasini dispuşi să ia vieţi în numele unor”adevăruri absolute” ce le-au fost vârâte în minţi de patroni religioşi – adevăraţii destinatari ai caricaturilor Charlie Hebdo…

Laurenţiu Ciocăzanu

Ciocazanu

 

Acest articol este proprietatea Reporter Media și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (9 voturi, media: 3,67 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

13 comentarii

  1. esti prost facut gramada spune:

    mesajul este adresat @ipocrizia romanilor si a europenilor

    • spilul spune:

      Vai capul tau,razboaiele sunt de mai multe feluri si toate produc victime!O imagine face cat o mie de cuvinte,o caricatura cat un roman intreg,pamfletul lui Badea sau Vadim poate fi asimiliat unui aruncator de grenade!Mergeti in orice cartier sau catun marginas si injurati pe cineva in putere de mama,veti sfarsi mai taiati de sabii si ologiti de bate de baseball decat victimele zilnice din Iraq sau Siria.Pt conformitate,injurati un agent de paza de la mall sau casino.

  2. ipocrizia romanilor si a europenilor spune:

    Patru soldati si doi civili ucrainieni au murit azi pe frontul crestin din estul tarii. Ei se adauga celor 5 jurnalisti si peste 5000 de ucrainieni majoritatea civili omorati de teroristi anul trecut. Cu toate acestea nu i-am vazut nici pe francezi, nici pe romani cu inscriptii „Je suis Ukraine!”
    Nu-i asa, cand teroristii nu sunt musulmani nu prezinta interes, iar victimele acestora nu merita compasiune, mai ales ca daca ne solidarizam s-ar putea sa ne inghete propriul posterior si cum l-am mai putea desena gol pe cel al lui Mahomed!!!

    • esti prost facut gramada spune:

      Habar nu ai sa faci paralele, prostovane!
      La razboi e normal sa moara oameni, chiar si nevinovati, pentru ca se folosesc arme.
      Dar sa mori impuscat in cap cand desenezi caricaturi, e altceva, tâmpitule!

      • mare gradina si multi prosti spune:

        Dupa mintea ta lipsa, ucrainienii sa moara da-i dracului nu conteaza ca sunt mii, ca sunt jurnalisti, ca sunt copii si oameni nevinovati, Ti si romanasii neaosi si „civilizati” plangeti doar caricaturistii francezi!
        Ucraina nu se afla in razboi cu nimeni. Stii tu vreo tara care a spus ca se afla in razboi cu Ucraina? Ai vazut tu soldati purtand insemnele unei armate straine in Ucraina?
        In Ucraina sunt comandouri de teroristi care vor sa o destabilizeze.Nu este nici o diferenta intre teroristii din Ucraina si cei din Franta.
        Daca habar nu ai pe ce lume traiesti, nu ai proprietatea notiunillor si cuvintelor, nu te mai face de ras pe forumuri.

        • tot prost facut gramada esti spune:

          Tembelule, nu incerca sa-mi bagi cuvinte in gura.
          Eu am spus ca in Ucraina e altceva decat in Franta.
          Plus de asta, vezi ca o iei pe aratura grav de tot pentru ca subiectul de aici se refera la evenimentele din Franta, nu la cele din Ucraina.
          Nota de deasupra te roaga sa comentezi la obiect, legat de conținutul prezentat în material.

  3. Petrache spune:

    Asta care se plange de grobianismul Antenei 3, acum le ia apararea astora si spune ca e „libertate de exprimare”. Jalnic!

  4. Intact spune:

    Ipocritule.

  5. Dan L Brumar spune:

    Unele lucruri ar trebui să rămână tabu. Cum ar fi și libera batjocură a culturii și religiei unui popor (civilizații). Oricare ar fi acesta.

  6. mihai care a muncit si locuit trei ani in Franta spune:

    Domnule Ciocazanu intreb si eu, unde sunt cei 7 ani de acasa, unde este rusinea si mai ales unde este dragostea fata de celalalt?Nu justific crima, dar nu justific nici nesimtirea, lipsa de respect si superioritatea gratuita a francezilor fata de alte culturi inclusiv fata de cultura romana. Ceea ce s-a intamplat in Franta a fost longtime coming. Dumneavoastra ca si unii jurnalisti romani nu ati inteles inca ca limbajul umanitatii este universal. Civilizatul din ocident are in fond acelasi nevoi de baza si valori ca tuaregul din desert, vrea sa traiasca si sa isi creasca copiii in demnitate si pace si mai ales vrea respect ca sa poata oferi respect la randul lui. Un exceptional editorial a publicat azi preotul Tanasescu in Adevarul pe care vi-l recomand. Spune dumnealui ca „liberté” fara „egalité si fraternité” pentru toata lumea, indiferent de religie, nationalitate si sex, nu inseamna nimic. Cand dumneavoastra si deontologii occidentali veti intelege acest lucru, fetita din comentariul domnului Delcea va avea parte de o societate mai buna. Si inca ceva am lucrat in Franta legal trei ani, nici macar platit de francezi, ci de o companie germana pentru care lucrez si in tara, doar impozitele le plateam in Franta. Si va asigur ca „liberté, egalité, fraternité” sunt doar cuvinte goale scrise pe peretii cladirilor oficiale din Franta. Pe unde ma duceam cand spuneam ca sunt din Romania parca auzeau de dracu insusi, desi omania era deja in UE!!! Ca sa imi iau cardul de sanatate privat,nu cel national oferit tuturor, a trebuit sa ma duc de nu stiu cate ori la biroul respectiv si sa aduc nu stiu cate hartii, ceea ce nu li s-a intamplat colegilor mei de serviciu nemti si suedezi. Mai mult, functionarii francezi se tot mirau cum nemtii platesc asigurare privata unui roman!!! Nu am timp, dar as putea povesti ore intregi si despre „libertatea” si „egalitatea” locuitorilor cité-urilor din jurul oraselor frantuzesti, despre umilintile suferite de romanii, bulgarii, ungurii si alti est europeni care lucreaza legal, dar la munca de jos, pentru ca eu am fost un caz fericit. Pentru tot ce am trait pe propria piele si am vazut in Franta, eu nu sunt Charlie. Nu sunt nici de partea criminalilor, dar nici Charlie nu sunt. Societatea franceza are probleme grave pe care unul care nu trait zi de zi in Franta nu le poate intelege, oricat de deschis la minte si impartial ar fi. In fata realitatii de la fata locului idealurile si valorile drepturilor universale ale omului palesc. Autoritatile franceze au bagat capul in nisip ca strutii timp de decenii si au ignorat situatia, desi semnale au primit. De aceea cu durere in suflet o spun ca aceasta tragedie cumplita este doar inceputul. Si mai sper in acelasi timp sa ma insel.

    • Georgian spune:

      N-am crezut ca o sa ii dau vreodata dreptate lui Ciocazanu, dar uite ca ii dau! Gresesti profund. Nu e vorba de provocare aici. Cei de la Charlie Hebdo faceau exact ce trebuie intr-o societate normala, acolo unde fiecare trebuie sa spuna ce gandeste. Tu zici de demintate si respect fata de toate categoriile religioase. Sa-ti aduc aminte de Alan Henning? Un om care se dusese sa-i ajute pe musulmani sa se repuna pe picioare si sa traiasca in demnitate si care a sfarsit cu capul pus pe burta? Ce propui tu de fapt? Sa aratam respect fata de niste psihopati ca sa nu ne luam gloante in cap? Nu ai cum si stii de ce? Pentru ca astia nu aleg. Cati dintre ostaticii luati azi crezi ca au atacat islamul? Vedeam un cretin in articolul lui Halpert, in aria de comentarii, care incerca sa ne explice ce minunat e Islamul si cum trebuie sa tacem noi din gura sa nu-i mai provocam. Eu cred ca dupa toate nenorocirile facute de UNII adepti ai acestei religii, avem si noi dreptul sa facem macar misto de ei. Daca ei ne arunca in aer si incearca sa distruga valorile in care credem noi, noi macar misto ar trebui sa avem voie sa facem de ei. Ceea ce zici tu ca a fost „longtime coming” in Franta, s-a intamplat si in America, Spania, Anglia, etc.

  7. didi spune:

    nu sunt de acord. iar punctul 1 nu e chiar asa cum il expui tu. sau poate exista un alt punct, numarul 3. pe care eu il sustin: condamn cu fermitate atentatul de la paris. sunt alaturi de victime si de familiile lor. DAR nu pot sa spun ca sunt charlie, pentru ca nu ma identific cu ceea ce fac ei. atat caricaturile alea anti-islamice, cat si cele anti-crestine sunt absolut penibile, fara pic de umor. ceea ce faceau oamenii aia la charlie hebdo e pur si simplu inutil, ei nu aparau nicio libertate de exprimare, niciun principiu al democratiei, ei pur si simplu isi pierd vremea batandu-si joc de tot (mai putin de cultul mozaic si de evrei, of course, exista legi care interzic asta).
    nu le interzic sa desenese ceea ce ei considera ca sunt caricaturi, e treaba lor ce fac, dar nu ma obliga sa fiu de acord cu ceea ce fac ei.

    mi-a placut cum a pus problema andrei plesu.

    • PRO EUTANASIA spune:

      Dacă ai râs la o glumă sau ai spus una,,, EȘTI CHARLIE!!!
      Dacă ai zâmbit la o caricatură… EȘTI CHARLIE!!!

      Hai să nu fim ipocriți!
      Un încuiat la minte nu o să înțeleagă niciodată ce înseamnă și la ce se referă expresia „JE SUIS CHARLIE”. Îl includ aici și pe Cristian Delcea care (zice că) este jurnalist dar nu este capabil să vadă dincolo de niște cuvinte.

      Primele 2 rânduri din acest post, sunt doar o parte din ceea ce înseamnă „JE SUIS CHARLIE”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to top

ReporterVirtual folosește cookie-uri. Continuând navigarea vă exprimați acordul asupra folosirii acestora. Mai multe informații

Folosind cookie-uri, beneficiați de cea mai bună experiență de navigare pe acest site. Continuarea navigării fără a schimba setările de cookie sau apăsarea butonului de acceptare de mai jos sunt considerate exprimări ale acordului dumneavoastră în folosirea cookie-urilor.

Închide